Meniu

meniu

 

Ziarul Scânteia AS

meniu

 

Ziarul Scânteia AS

SCÂNTEIA As - Ziar electronic de atitudine pro-comunistă editat de Asociația Scânteia

Nr. 1 martie 2009
înapoi

B. Stânga internațională

a) Cuba
Reflectiile lui Fidel Castro

CONTRADICŢIILE DINTRE POLITICA LUI OBAMA ŞI ETICĂ

Am semnalat acum câteva zile unele dintre ideile lui Obama, care arată rolul său într-un sistem care  este negarea oricărui principiu just.

Sunt unii care-şi rup hainele de pe ei dacă cineva exprimă vreo opinie critică la adresa importantului personaj,  chiar dacă aceasta se face cu decenţă şi respect. Asta merge împreună cu subtile sau deloc subtile săgeţi ale celor care posedă mediile de comunicare şi le transformă în componente ale terorii mediatice care este impusă popoarelor pentru a susţine ceea ce este de nesusţinut.

Orice critică a mea este calificată fără excepţie drept un atac, o acuzaţie şi alte substantive similare, care reflectă desconsideraţie şi lipsă de politeţe faţă de persoana căreia i se adresează.

Tocmai cu această ocazie aş pune nişte întrebări la care noul preşedinte al Statelor Unite ar  trebui să răspundă, dintre multele care ar putea fi formulate.

De exemplu, următoarele:

Ar renunţa sau nu la prerogativa în calitate de Preşedinte al Statelor Unite,  a celor care cu foarte puţine excepţii au exercitat aceeaşi funcţie, ca un drept  al său, şi anume la facultatea de a ordona asasinarea unui adversar politic străin care de obicei  este acela al unei ţări subdezvoltate?

Oare vreunul dintre colaboratorii săi l-au informat vreodată despre tenebroasele acţiuni pe care preşedinţii, de la Eisenhower şi cei care l-au urmat, au desfăşurat în anii 1960, 61, 62, 63, 64, 65, 66 şi 67 împotriva Cubei, inclusiv invazia mercenară de la Giron, campaniile de teroare,  introducerea de arme şi explozivi pe teritoriul nostru şi alte acţiuni asemănătoare?

Nu vreau să-l culpabilizez pe Preşedintele actual al Statelor Unite, Barack Obama, pentru faptele comise de predecesorii săi prezidenţiali pe când el nu era născut sau era numai un copil de 6 ani născut în Hawai, din tată kenian, musulman şi negru şi mamă nordamericană, albă şi creştină.  Asta, dimpotrivă,  constituie în societatea din Statele Unite un merit excepţional, pe care sunt primul în a-l recunoaşte.

Cunoaşte Preşedintele Obama că ţara noastră, timp de  decenii întregi a fost victima introducerii de viruşi şi bacterii purtătoare de boli şi plăgi care au afectat oameni, animale şi plante,  din care unele, ca „Dengue Hemoragic” au devenit ulterior epidemii devastatoare care au costat viaţa a mii de copii din America Latină şi boli ale plantelor care au afectat economia popoarelor din Caraibe şi restul continentului, cu daune colaterale care nu au putut fi eliminate?

Cunoştea că în aceste acţiuni teroriste şi provocarea de pagube economice au participat câteva ţări politic subordonate, din America Latină, cărora azi le este ruşine  de răul pe care l-au făcut?

De ce i se impune poporului nostru, singurul caz în lume, o dezorganizantă Lege de Acomodare Cubaneză care ascunde traficul cu fiinţe umane şi fapte care au costat viaţa multor persoane, în special femei şi copii?

Este just să aplici poporului nostru o blocadă economică care  durează de aproape 50 de ani?

Este corect arbitrariul de a pretinde  lumii caracterul extrateritorial al acestei blocade  economice care nu poate genera decât foamete şi lipsuri oricărui popor?
   
Statele Unite nu-şi pot satisface nevoile vitale fără să extragă enorme resurse minerale dintr-un mare număr de ţări care se văd limitate la exportul acestora în multe cazuri fără  procese intermediare de rafinare, activitate care în general, dacă convine intereselor imperiului, sunt comercializate de marile companii transnaţionale nordamericane.

Ar renunţa această ţară la asemenea privilegii?

Oare este compatibilă asemenea măsură cu sistemul capitalist dezvoltat?

Când domnul Obama promite să investească sume considerabile pentru a se autoaproviziona cu petrol,  deşi ţara sa este azi cea mai mare piaţă a lumii, ce vor face aceia ale căror venituri de bază provin din exportul acestei energii,  multe  dintre ele fără o altă sursă importantă de venituri?

Când concurenţa şi lupta pentru pieţe şi surse de locuri de muncă se va  dezlănţui după fiecare criză dintre cei care  monopolizează mai bine şi mai eficient tehnologiile cu sofisticate mijloace de producţie, ce posibilităţi le rămân ţărilor ne dezvoltate care visează să se industrializeze?

Oricât de eficiente ar fi noile vehicole pe care industria auto le construieşte, oare vor fi aceste procedee cele pe care ecologia le cere pentru a proteja omenirea de deteriorarea crescândă a climei?
Va putea filozofia oarbă a pieţii să înlocuiască ceea ce numai raţiunea ar putea să promoveze?

Obama promite să tipărească cantităţi enorme de bani în  căutare de tehnologii care să multiplice producţia de energie, fără de care societăţile moderne paralizează.

Dintre sursele de energie pe care promite să le dezvolte accelerat include centralele nucleare care deja  au un important număr de oponenţi, din cauza riscurilor mari de accidente cu efecte dezastruoase pentru viaţă, atmosferă şi alimetnaţia umană. Este absolut imposibil să garantezi care asemenea accidente nu vor avea loc.

Fără să fie nevoie de aceste dezastre accidentale, industria modernă a contaminat deja cu emanaţiile toxice toate mările planetei.

Este corect corect să promiţi concilierea  atâtor contradicţii şi interese antagonice fără să încalci etica?

Pentru a le face pe plac sindicatelor care i-au sprijinit campania, Camera Reprezentanţilor a Statelor Unite, dominată de democraţi, a lansat lozinca „cumpăraţi produse americane”, extrem de protecţionistă, care  face praf un principiu fundamental al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, fiindcă toate ţările lumii, mari sau mici, îşi bazează visurile de dezvoltare pe schimburile de bunuri şi servicii, pentru care,  totuşi numai cele mai mari şi cu o natură bogată au privilegiul de a supravieţui.

Republicanii din Statele Unite, loviţi de discreditarea la care i-a dus nebunescul guvern al lui Bush,  nici una nici două s-au pus în calea favorurilor lui Obama cu aliaţii lui sindicali. Aşa se  risipeşte  creditul pe care votanţii i l-au acordat  noului Preşedinte al Statelor Unite.

Ca bătrân om politic şi luptător, nu comit nici un păcat dacă-mi expun modest aceste idei.

Ar putea fi puse în fiecare zi întrebări care nu au un răspuns uşor pe măsură ce se publică sute de ştiri provenind din sferele politicilor, ştiinţelor şi tehnologiilor care  ajung în orice ţară.

FIDEL CASTRO RUZ
4 februarie 2009

Ora 5:14 p.m.