Meniu

meniu

 

Ziarul Scânteia AS

meniu

 

Ziarul Scânteia AS

SCÂNTEIA As - Ziar electronic de atitudine pro-comunistă editat de Asociația Scânteia

Nr. 1 martie 2009
înapoi

B. Stânga internațională

a) Cuba
Reflectiile lui Fidel Castro

ARTICOLUL LUI CHAVEZ

Se întâmpla în anul 2006. Eu eran în realitate foarte grav dar în acelaşi timp conştient de ceea ce se întâmpla.  A XIV-a Reuniune la nivel înalt a Mişcării Ţărilor Nealiniate, unde se alegea Cuba ca Preşedinte,  se încheia în acele zile de la mijlocul lui septembrie.  Cu mari eforturi reuşeam să mă alătur lor şi să mă aşez în jurul unei mese. Aşa am primit impotanţi Şefi de state sau guverne. Primul ministru al Indiei era printre ei.  Oaspetele de cel mai înalt nivel pe care l-am primit în acea cameră de urgenţe din Palatul Prezidenţial a fost ganezul  Kofi Annan, Secretar general al Naţiunilor Unite  care şi-a încheiat  mandatul la câteva săptămâni după aceea.

Abdelaziz Bouteflika, Preşedintele Algeriei,  una dintre personalităţile cu care m-am întâlnit,  privindu-mă în ochi mi-a spus: „Fidel, dacă ai nevoie de sângele meu, îl ai”.

Eu îl apreciam mult. A fost ministru de externe  în Guvernul prietenului nostru Houari Boumediene.

La rândul lui, Bouteflika tocmai trecuse printr-o criză de sănătate când a fost la un pas de moarte.  Se poate afirma că refacerea lui a fost de mirare.

Cuvintele lui  au fost un sprijin nobil şi dezinteresat  la cauza noastră,  neaşteptat,  pentru spiritul nostru internaţionalist care nu s-a exercitat niciodată în schimbul a ceva.

Gestul lui nobil  a avut loc ani după ce în oraşul Monterrey, Mexic, un trădător laş al istoriei poporului său plin de abnegaţie şi combativ, a coincis cu  pretenţia  Şefului imperiului  de a mă expulza de la o conferinţăa la nivel înalt care avea loc acolo,  după ce a vorbit celor convocaţi, cu excepţia lui Bush, care nu voia să calce pe teritoriul mexican dacă eu eram tot acolo.

Înainte de minutul în care am plecat, Hugo Chavez m-a vizitat de urgenţă, şi indignat de o asemenea comportare josnică a Şefului statului gazdă, a exclamat: „Fidel,  spune-mi de cât petrol are nevoie Cuba  ca să învingă blocada iancheilor”.

Dialogul părea ireal. Nu este uşor să-mi amintesc prin ceţa emoţiei care au fost exact cuvintele mele de răspuns. Fără îndoială că au fost  cele prin care nu acceptam.

Oricum ar fi fost, destinul Cubei şi-a urmat cursul.  Soarta poporului nostru era legată de legendara  amintire a lui Che şi  de gândirea lui Marti şi Bolivar.

Viitorul nostru este inseparabil de ceea ce se va întâmpla duminica viitoare când  va începe ziua aprobării Amendamentului constituţional. Nu există altă alternativă decât victoria.

Destinul popoarelor „Americii Noastre” va depinde mult de această victorie şi va fi un fapt care va avea influenţe în restul globului.

Ar lipsi totuşi o recunoaştere a lui Hugo Chavez, pentru aportul lui la literatura spaniolă.  Ultimul său articol publicat ieri, 12 februarie, sub titlul „Rândurile lui Chavez”, este un document inspirat de o calitate excepţională,  pe care numai marii scriitori îl pot elabora. Este Chavez, trup şi suflet, reflectat  în literele de tipar, cum  foarte puţini pot reuşi.

Adunarea entuziastă de ieri, este un  spectacol pe care numai televiziunea o poate face accesibilă unui număr incalculabil de oamni din toată lumea.

Demascarea autoprovocării înscenate la sinagoga evreiască, este antiteza acelor mişcătoare imagini  pe care în 1945, trupele sovietice, care luaseră cu asalt lagărul de exterminare de la Auschwitz,  le-au arătat lumii ca să vadă ce mai rămăsese din milioane de evrei şi  alţi prizonieri din ţări ocupate, inclusiv copii, bătrâni şi femei,  duşi în captivitate de nazişti.  N-au fost soldaţii lui Eisenhower care să facă eforturile şi să-şi verse sângele pentru a-i elibera.

Lumea monstruoasă de nedreptăţi pe care imperialismul  a impus-o planetei,  marchează sfârşitul inexorabil al unui sistem şi al unei ere căreia nu poate să-i fi rămas mult timp. Şi acesta se epuizează.  Să-i mulţumim compatriotului venezuelian pentru  sunetul de goarnă.

FIDEL CASTRO RUZ
13 februarie 2009
Ora 11:30 p.m.