Meniu

meniu

 

Ziarul Scânteia AS

meniu

 

Ziarul Scânteia AS

SCÂNTEIA As - Ziar electronic de atitudine pro-comunistă editat de Asociația Scânteia

Nr. 1 martie 2009
înapoi

A.6. Nicolae Ceusescu nu a fost dictator

Ma numesc C. Costel din Bucuresti si sunt un cititor constant al ziarului d-voastra electronic.. Urmareac cu interes presa romaneasca care incearca sa arate, obiectiv zice ea, realitatile Romaniei socialiste, comuniste insista ea, in special ziarul Jurnalul National de cand acesta publica un supliment cu denumirea Scanteia. Dintre multele articole mi-am permis sa comentez doua dintre acestea, anume cele despre IMGB din 17 februarie 2009 si articolul,,De la fabrica de mancare la circul  foamei”  din 18 februarie si pe care va rog sa le publicati.

Autorul articolului despre IMGB nu stie in ce tara s-a nascut si nici in ce tara traieste. Tara noastra s-a numit “Republica Populara Romana” si mai tarziu “Republica Socialista Romania”. Dar acum imi este greu sa spun cum se numeste. Poate ne spune autorul articolului, Ionut Ivan. Romania nu a fost tara “Comunista”. Comunismul este o societate superioara care sigur va veni, dar ca sa ajungi la aceasta trebuie sa treci prin alta (faza, etapa, perioada) numita Societatea de belsug si bunastare pentru toti (romanii)socialista: stadiul in care iti creezi bazele productiei de bunuri materiale si trecerea pe cale blanda si in deplina intelegere cu mediul spre societatea post industriala “Societatea informatica”. In acest tip de societate idealurile clasei muncitoare se regasesc pe toate treptele de evolutie ale aceatei clase. Acestea nu se infaptuiesc de la sine sau prin gratia lui Dumnezeu. Va este cunoscuta lupta pentru dreptul la munca si la multe altele? Indiferent de regimul muncitoresc sau imperialist monopolist, scopul va fi eliminarea termenilor de discrepanta industriala, saracie si bogatie, globalizare, diferentiere religioasa, inclusiv lupta dintre sistemele sociale.

I.M.G.B. a fost o realizare a perioadei de industrializare a patriei noastre. Romanii sunt un popor natural, nedescalecat in marele spatiu de la Marea Neagra, Carpati, Dunare si nu are nevoie sa invete de la altii cum sa traiasca, avand in vedere traditiile si trecutul sau de lupta.

Vizitele domnului roman, Nicolae Ceausescu, in uzina I.M.G.B. erau zi de sarbatoare, altfel te imbraci in zi de sarbatoare. Intaiul presedinte al tarii noastre, Republica Socialista Romania, nu a fost dictator. Toti cei ce-l numesc dictator se numesc tradatori de neam si tara, pusi in slujba altora pentru cativa argiti in buzunare. Ce rusine!

Principiul ce guverna in acea perioada era ,,sa nu depindem de nimeni”.  I.M.G.B.-ului  ii revenea sarcina de a face acele utilaje: simple, mai complexe, mai ieftine sau mai scumpe de care era nevoie chiar daca stiam ca altii ni le dau gratis si asta pentru a forma specilistii nostrii de care aveam nevoie, toti fiind de fapt fii de tarani.

Alt principiu era:  ,,sa construim salbe de hidrocentrale, amenajand raurile, pastrand apa  curata, din muntii nostrii” .

Alt principiu: energia electrica sa fie gratuita (nu s-a realizat inca), multe blocuri aveau aragazuri electrice, se consuma mult se platea putin (intrebati pe cei in varsta). In plus, fiecare familie avea congelatoarele pline de produse, spunea Elena Ceausescu, pe care intelectualii de nivel didactic au impuscat-o.

In Marea Adunare Nationala erau cei ce munceau nu ca astazi cand sunt cei care vorbesc si fura. Cand delegatii alesi in Marea Adunare Nationala se intruneau, in gari si pe trasee erau arborate drapelul Romaniei, tricolorul, si drapelul Partidului Muncitoresc Roman sau Partidului Comunist Roman.

Populatia ovationa la sosirea delegatilor care erau foarte bine cunoscuti, alesi fara bani. Aceasta democratie muncitoreasca datorita succeselor ei nu a placut capitalistilor si a inceput lupta impotriva ei din interior , prin cozi de topor, si din exterior odata cu cresterea noilor generatii carora nu le placea disciplina. Lucratorii din uzine, inclusiv I.M.G.B. erau fii de tarani si oraseni scoliti la scolile de meserii de 3 ani in toate profesiile, avand gratuit hrana si imbracaminte.

Orasele erau amarate, niste comune mai rasarite, aceasta era mostenirea de la monarhia din Romania: 16 milioane de tarani, care trudeau pentru altii din tara si strainatate.

Se ajunsese ca liceul sa fie obligatoriu, la zi si seral (10, 12 clase). Absolventii de facultati erau putini si nu aveau experienta, dar se practica colaborarea, auto-perfectionarea si aveau ambitia de autodepasire. Nu se supara nimeni cand se gresea, nu se gandea nimeni sa fure, sa saboteze sau sa vanda ceva. Vizitele foarte dese in uzine, nu numai la I.M.G.B., ale intaiului presedinte al Republicii Socialiste Romania, tovarasul Nicolae Ceausescu erau pentru a incuraja si pentru a da speranta oamenilor, pot spune multi aceste lucruri. Nu era dictator! Cum o spun slugoii altora, inclusiv Ionut Ivan, autorul articolului respectiv. Nu-i purtam ura, stim ca nu-i  singurul batjocoritor al realizarilor romanilor in perioada cand muncitorii au condus tara noatra, Republica Populara Romana, electricianul Gheorghe Gheorghiu Dej si cizmarul Nicolae Ceausescu, intaiul presedinte al Republicii Socialiste Romania.

Referitor la articolul articolul ,,De la fabrica de mancare la circul  foamei”  din 18.02.2009 am de facut urmatorul comentariu:

Trebuie spus de la inceput ; aducerea in prezent a unor aspecte asa de complexe cum sunt aceste contructii, tematica lor si lupta pentru a arata ca acestea erau destinate numai problematicii specifice hranei cetatenilor, este total gresita, autorul articolului, Razvan Barbulescu, nu poate mai mult, atat la dus mintea, mai pe romaneste creierul, ca de altfel si pe cei ce conduc tara dupa lovitura de stat din1989.

A amesteca termeni ca : sistematizarea Bucurestiului, madernizarea societatii ramanesti, dovada grijii Partidului Comunist Roman pentru o alimentatie sanatoasa a cetatenilor, problematica complexa a timpului liber, a femeilor si barbatilor constituie  dovada unei grosolane necunoasterii a realitatii din acea perioada.

In cei aproape 20 de ani de tranzitie se tot trambiteaza in fel si chip expresia centralizat : indrustrie centralizata, aprovizionare centralizata, arata clar lipsa de cunoastere a conceptiilor din aceea perioada.

Expresia « urla strainatatea » adica unele posturi de radio unde cei vanduti erau romanii ,,trompetisti’’, veniti in tara dupa 1990, ii vedem si ii auzim zi de zi dindu-si cu parerea, sfatuindu-ne cum ar trebuii facut in toate domeniile vietii.

Bancurile, intimplarile aratate descrise sunt de proasata calitate acestea vizau categorii de indivizi pusi pe sotii.

Necesitatea descrierii constructiilor este o realitate. Aceste constructii, denumite peioratic,,Circuri ale foamei’’ sunt o mandrie a proiectantilor si contructorilor ; cei dintii cunosteau toate rolurile pe care aceste contructii le aveau, in aceea perioada, urmatoarele etape si chiar dupa 20 de ani au inceput sa apara nevoile si pe zi ce trece mai repede decat se credea, va fi nevoie de ele.

Din pacate nu au apucat sa fie terminate, cel de la Sura Mare, Chirigiu, Vitan, Drumul Taberei, fiecare cu rolul sau specific.

In programul complex de sistematizare nu s-au mai realizat : « linia de metrou Port 30 Decembrie – Jilava, Bucuresti Progresul –gara, Progresul-piata, Pieptanari- gara Filaret- Palatul Republicii (Casa Poporului) – Catedrala Mantuirii Neamului – Pod Izvor», « Complexul Vacaresti », « Biserica Sfinta Vineri », desi terenul se vede si azi la 200 m de vechil amplasament, « Biblioteca Nationala » care avea rolul de a trece pe suport electronic, toate scrierile cu aparatura romaneasca (numai Sibiul a mai continuat asa ceva  cu „Muzeul Creatiei Populare”.

Cladirea Operei Nationale care trebuia sa adaposteasca echipamente electronice romanesti, un fel de internet ramanesc (un grup de specialisti au realizat o parte din aceste echipamente), dar si aceea cladire specializata de pe Calea Plevnei ce trebuia sa adapostesca Muzeul de Istorie a Romaniei cu toate valorile sale, care astazi se darama pentru a construi un centru comercial de catre staini, rusinos pentru poporul roman.

Un loc aparte il ocupa Gara de Nord, care trebuia sa devina „Cladirea Marelui Patinoar” in locul peroanelor sa fie construit Marele Patinoar pentru gazduirea campionatelor, RSR, europene si mondiale. Noua Gara de Nord trebuia construita inainte de stadionul Giulesti in asa fel ca trenurile sa vina in gara si din gara in Depou fara manevrele de azi. Mastodontul de pasaj nu trebuia facut, trecerea se realiza pe sol, inclusiv pasajul de metrou.

Mai sunt foarte multe de spus, le voi spune in alte scrisori. Va multumesc pentru intelegere.