Meniu

meniu

 

Ziarul Scânteia AS

meniu

 

Ziarul Scânteia AS

SCÂNTEIA As - Ziar electronic de atitudine pro-comunistă editat de Asociația Scânteia

Nr. 9; iulie - august 2010
înapoi

A.3. Implicatiile deciziei mascate a Presedintelui Romaniei de participare alaturi de statul evreu la potentialele actiuni militare din zona Orientului Mijlociu.

Adrian Cosereanu
Ca de obicei, Traian Basescu pune diplomatia Romaniei in mare incurcatura prin declaratiile transante si negindite pe care le face, prin graba de a lua o decizie si a se dovedii o sluga supusa a unui Occident care apreciaza acest lucru pentru trei minute, dupa care nu numai ca uita, dar este suspicios legat de declaratii si incepe sa creeze o imagine care sa mentina incordarea.
Cu citeva zile in urma, acesta s-a intilnit la Bucuersti cu Shimon Peres, presedintele statului evreu. In cadrul intilnirii, Basescu a reiterat pozitia fara echivoc a statului roman fata de un eventual conflict militar din Golf. El a spus ca va sta de partea Israelului indiferent de situatie si va actiona ca membru NATO(legatura vazuta numai de el ca fiind una determinanta pentru a lua o pozitie atit de categorica).El a spus ca va fi un partener loial statului evreu in situatia unui conflict militar.
Pentru a vedea cit de mult ne iubeste statul evreu, trebuie sa spunem ca aceasta vizita a celui mai mare demnitar israelian, este prima de la crearea in 1948 a statului evreu. Se pare ca pina acum oficialii statului evreu de cel mai inalt rang nu au avut nevoie de Romania, dar acum pentru dragostea fata de Basescu, au facut o vizita pentru a ne multumii pentru deciziile luate. Ca o bataie de joc fata de relatia cu servilul Basescu, Shimno Peres a declarat ca multumeste statului roman pentru cei peste 400.000 de evrei romani care au fost ajutati de regimul comunist sa emigreze in Israel.
Sa vedem in ce context geopolitic si economic modial a actionat acest Basescu si ce implicatii poate avea un asemenea conflict, implicatii de care nu este scutita tara noastra.
Pentru a vedea potentialele consecinte ale unui conflict militar impotriva Iranului, trebuie sa facem o analiza a principalilor jucatori de pe scena politica internationala si modul cum afecteaza intesele lor acest conflict.
Sigur ca mascariciul de Basescu nu are de unde sa stie si nici nu poate avea o opozitie din partea Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei care este condus de un golan de teapa raspopitului  Teodor Baconschi, un ministru de mucava care nu are nici o legatura cu duritatea procesului politic mondial si afacerile internationale, el de altfel fiind licentiat a doua facultati de teologie, deci prin harul Domnului, este un om tolerant si supus aproapelui care se numeste Basescu.
Baconschi este religios cind merge la intilniri unde acest lucru nu are nici o importanta si este decis in prostia lui cind ar trebui sa dovedeasca marile atribute pe care religia le are in vedere in relatiile interumane. Deci, decizia luata de Basescu este numai a lui si nu are nici o legatura cu grupul de la Ministerul Afacerilor Externe unde sint o liota de novici in ale relatiilor politice externe, oameni pusi de Basescu pentru a spune DA la orice propunere a lui. Decizia nu are nici o legatura cu dorinta poporului si nu a fost initiat nici un referendum pentru a se vedea pozitia poporului in urma informarii lui complexe.
Sa incepem cu Rusia, pentru ca este vecinul nostru si o remarcabila forta pe arena economica, politica si militara mondiala.
Rusia a incheiat toate preparativele pentru inceperea incarcarii celui mai important reactor nuclear in Iran, proces care va incepe pe 21 August 2010 la reactorul de la Bushehr, unde Iran isi propune sa creeze energie electrica pentru o mare parte a tarii, in timp ce alte natiuni considera ca periculos planul iranian.
Purtatorul de cuvint al Agentiei Federatiei Ruse pentru Energie Atomica, Sergei Novikov, spunea saptamina trecuta ca “acest eveniment va simboliza ca perioada de testare este terminata si ca autoritatile din ambele tari sint in faza inceperi programului”.
Se preconizeaza ca reactorul sa inceapa sa pulseze energie in a treia saptamina din Septembrie 2010. SUA a trinis o scrisoare autoritatilor ruse prin care le atrage atentia ca ar trebuii sa mai astepte pentru finalizarea investigatiilor referitoare la constructia de armanment nuclear de catre Iran. Oficiali rusi sint decisi sa urmeze contractul care dureaza de mai multi ani si in acelasi timp au promis deschidere totala a proiectului catre AIEA(Internationa Atomic Energy Agency), mergind pina intr-acolo incit Rusia a acceptat sa lase inspectorii AIEA sa desigileze incarcatura nucleara.
Paradoxul este ca SUA a inceput acest proiect in valoare de 800 milioane dolari in 1970, iar dupa Revolutia din Iran ei renuntind. In aceste conditii Iranul indreptindu-si atentia catre o colaborare cu Rusia in acest proiect.
Deci este clar ca Rusia este interesata economic de acest reactor, dar vom analiza mai departe si vom vedea ca interesul Rusiei merge mult mai departe si cu bataie lunga, de perspectiva.
O alta superputere a careia opinie nu poate a nu  fi luata in seama este China, care a extins major relatiile cu Iranul in ultimi ani, mai ales in partea de enrgie. Astfel ca mai mult de 100 de companii chineze activeaza in Iran, China fiind cel mai important partener economic al Iranului. In 2009 China a inregistrat un schimb comercial cu Iran de 21,1 miliarde de dolari, comparativ cu 14,4 miliarde de dolari in 2008, deci o cretere substantiala. In urma cu 15 ani schimburile bilaterale inregistrind sub 400 de milioane de dolari. Din acesta dinamica putem vedea interesul Chinei fata de Iran.
Peste 13% din importurile iraniene au provenit anul trecut din China. In 2009 China, la rindul ei, a importat din Iran bunuri, in afara produselor petroliere, in valoare de 3,12 miliarde de dolari.
Iran a exportat catre China in 2008 peste 408.000 barili de petrol pe zi, aceasta cantitate ridicindu-se la valoarea de 15,8 miliarde de dolari anual. Pentru perioada 2005 – 2010 China a semnat un contract cu Iranul in valoare de peste 120 miliarde de dolari in sectorul hidrocarburilor iraniene.
In 2008, cea mai mare companie petroliera chineza, China National Petroleum Corporation(CNPC) si National Iranian Oil Company(NIOC) au semnat un contract de 1,76 miliarde de dolari pentru dezvoltarea unor intinse regiuni petroliere in Nord Azadegan, care actualmente produce 75.000 de barili pe zi.
In Martie 2009, China a semnat un acord cu Iranul in valoare de 3,2 miliarde de dolari pentru exploatarea unor cimpuri bogate in gaze naturale prin care China, impreuna cu partea iraniana, se obliga sa construiasca si sa conduca lucrarile pentru o uriasa conducta de gaze naturale pentru extragerea si transportul a  10 milioane de tone de gaz natural lichefiat.
In iunie 2009, CNPC si NIOC au semnat un contract in care partea chineza a platit 5 miliarde de dolari pentru efectuarea lucrarilor de producere a 2 miliarde de metri cub de gaz si 70.000 de barili de petrol pe zi. CNPC a inlocuit in contract partea franceza TOTAL.
In iulie 2009, China a agreat sa investeasca 42,8 miliarde de dolari in Iran, intr-un proiect care include constructia a sapte rafinarii. In acelasi proiect, China a agreat sa inevsteasca inca 2,2 miliarde de dolari in Iran pentru construirea in comun a unor platforme petroliere, a unor macarale de interventie flotante si alte echipamente petroliere de mare eficienta si tehnicitate.
In August 2009 China  a mai investit 3 miliarde de dolari pentru a extinde rafinaria de la Abadan, din Golful Persic, care va fi completa in 2012.
In Noiembrie 2009, Sinopec a semnat inca un contract cu iranieni, prin care a furnizat 6,5 miliarde de dolari Iranului pentru alte proiecte de rafinarii.
China trimite cantitati uriase de petrol rafinat inapoi in Iran in baza unui contract in jur de 30–40.000 de barili pe zi.
“Bomba” vine in Februarie 2010, cind China se alatura proiectului pertolier dintre Pakistan si Iran, proiect care initial a fost denumit IPI, adica India, Pakistan, Iran. India a avut unele retineri asupra proiectului iar chinezi au investit si mai mult, avind in vedere setea lor de energie si ocuparea zonelor energetice strategice.
Cifrele sint mult mai multe si mai mari, daca tinem cont ca foarte multi muncitori chinezi deruleaza lucrari uriase pentru constuctia de  baraje hidroenergetice, drumuri, poduri, cai ferate si alte elemente de infrastructura in cadrul colaborarii iraniano–chineze. In total se are in vedere ca schimburile comerciale dintre cele doua tari sa atinga cifra de 200 de miliarde de dolari in 2020.
Un alt jucator important pe scena geopolitica a zonei, este Turcia, un fost aliat al Israelului care a intrat in conflict de mai multe ori cu statul evreu in ultima vreme, lasind sa se intelaga diferente majore de opinii legat de realtiile din zona.
Turcia are o pozitie excelenta, geografic vorbind, si poate face o diferenta enorma in contextul in care gazul Iranian va ajunge la ei, deci sint major interesati iar relatia incordata cu UE, datorita neacceptarii lor in organizatie si conflictul acutizat cu Israelul catalizeaza o pozitie favorabila fata de Iran.
In 2009, comertul dintre Iran si Turcia a fost de peste 10 miliarde de dolari, dupa cum a mentionat Erdogan, primul ministru turc, un diplomat de mare angajament si respect. Pentru 2010 se estimeaza ca schmburile comerciale sa ajunga la 30 miliarde de dolari.Turcia si Iran au inceput lucrarile pentru construirea unei zone industriale puternice la granita.
Iran furnizeaza Turciei prin conductele care leaga cele doua tari, un volum de 25 de milioane de metri cubi de gaz pe zi si Ankara vede embargoul si o interventie militara asupra Iranului ca una extrem de periculoasa pentru economia zonei si cu mari implicatii politice, dar mai ales una care va afecta major economia Turciei. 
Mai mult, Iranul si Turcia au convenit sa efectueze schimburile comerciale in monezile proprii, iranieni incepind utilizarea monedei turcesti in comertul cu tara vecina.
O tara extrem de importnata din zona si care intretine relatii foarte bune cu Iranul este Pakistanul. Lumea occidentala nu a dat prea mare importanta recentei decizii luate de oficiali din cele doua tari prin care vor incepe construirea unei conducte de peste 2.000 de km pentru gaz natural, prin care Iranul va exporta 150 milioane de metri cubi de gaz natural zilnic catre Pakistan. Afacerea a fost parafata de presedintii celor doua state pe 24 Mai 2010. Este cunoscut faptul ca un tratament prost aplicat Pakistanului, de catre SUA sau vest europeni, poate aduce Al Queda intr-o pozitie extrem de periculoasa fata de interesele occidentale in zona, cu consecinte foarte grave.
Pakistanul vede relatia cu Iranul ca determinanta pentru echilibrul economic al tarii, mai ales pentru motivul ca productia de gaz a tarii a scazut puternic, ea fiind dependenta de import, iar Iranul reprezinta cea mai buna solutie in acest sens.

Sub orice scenariu, in viitor, este evident ca aceste conducte uriase care vor traversa Pakistanul vor face din acesta tara un teritoriu de transit cu o strategie pe care o va putea impune partenerilor si destinatarilor petrolului.

Implicatiile care le-ar avea un potential conflict militar cu Iranul,pentru marile puteri.
Pentru Administratia Americana, semnarea acordului pentru construirea conductelor de gaze in Asia si Orientul mijlociu, cum arata harta de mai sus, inseamna un mare pas inapoi si o punere la colt a acestora, subminind intetia americana de a obstructiona dezvoltarea economica a Iranului.
Dependenta americana de serviciile de informatii pakistaneze este vitala, deci prea multe obstacole nu pot pune americanii in fata pakistanezilor in acest sector al colaborarii cu Iranul, altfel riscind o situatie imprevizibila legata de evolutia conflictului cu talibanii de la granita cu Pakistanul.
In timp ce pentru americani este un cosmar aceasta conducta si evolutia relatiilor Iranului cu China, Rusia si Pakistanul, pentru Rusia este o mare oportunitate.
Pentru mai multe luni de zile, Moscova a fost ingrijorata de faptul ca, gazul Iranian ar putea intra in competitie cu cel rusesc in cadrul UE, avind in vedere dorinta de a schimba furnizorul manifestata de conducerile tarilor din UE.
Deci este in interesul Rusiei sa devieze proiectul Nabucco prin reorientarea gazului iranian catre asiatici, mai ales catre Pakistan si China, piata asiatica fiind pentru strategia Rusiei, o piata secundara. Gazprom- Rusia, are 80% din profit, obtinut din contracte cu tarile in UE.
Ca o dovada a multumirii Rusiei pentru faptul ca Iranul actioneaza pe piata asiatica si nu urmareste UE, Gazprom a anuntat ca va participa la proiectul de construire a retelei de conducte din Asia cu un prêt redus.
Deci Rusia cistiga de doua ori, odata pentru ca nu are un competitor in UE si a doua oara opentru ca isi poate proteja investitiile in Iran si poate face ca acesta sa incaseze banii necesari pentru returnarea datoriilor catre partea rusa.
China are si ea avantajul de partea ei pentru ca gazul Iranian va curge prin portul Gwadar, construit din finantare chineza, si astfel va putea fi mai ieftin pentru ei si va ajunge cu mai mare usurinta in China continentala. Gazul va putea fi transportat si pe autostrada Karakorman, practic situata la cea mai mare altitudine din lume, construita de chinezi si care conecteaza partea de nord a Pakistanului de China, unde chinezii au una dintre cele mai prospere zone industriale , Xinjiang.
Conducta are numai 500 de km pina la granita cu India si cu siguranta va exista tendinta din partea Indiei de a negocia cu Iranul pentru a putea construi o noua conducta care sa conecteze India la fluxul de petrol si gaze naturale, mai ales datorita dependente Indiei de gazul natural adus de la distante mult mai mari.
Cam asta nu intelege bietul Basescu si popii lui de la MAE al Romaniei, faptul ca decizia nu trebuia sub nici o forma luata atit de rapid, iar el din start trebuia sa aiba in vedere o rezolvare pasnica si nu sa deschida subiectul razboiului pentru a-i arata lui Peres cit de prost diplomat este.
Basescu trebuie sa inteleaga ca in tarile unde religia este constitutie nu se pot instaura regimuri occidentale niciodata, iar o interventie militara in Iran nu ar rezolva aversiunea lor fata de lumea occidentala si fata de America in special.
In alta ordine de idei, acest Basescu nu intelege ca razboiul actual are coordonate foarte flexibile, el putind fi mutat cu mare repeziciune intr-o zona unde nimeni nu se astepta, el poate fi exportat in citeva zile in cele mai indepartate colturi ale planetei prin intermediul actelor terorirste sau alte modalitati de distrugere economica si destabilizare sociala.
Trebuie sa reamintim si teama evreilor de a pierde puterea pe plan mondial, forta care, nu numai ca este slabita de formarea unor noi poli ai puterii economice mondiale dar ea a fost gindita prost de evrei atunci cind au dorit ca noul concept si anume acela de “globalizare” sa fie directionat numai in masura in care este avantajos pentru ei, ceea ce s-a dovedit a fi o eroare de proportii.
Un alt aspect din care desprindem frica enorma a evreilor bogati de a pierde puterea, este propaganda masiva pe Internet, unde sintem de mai bine de doi ani, bombardati de povesti cu diferite clanuri evresti(Rotschild & Co) care conduc lumea, creeaza consilii mondiale, deregleaza in secunde pietele financiare, creaza haos unde vor si rezolva ce vor, alimenteaza cu mincare zone pe care vor ei si asa mai departe. Aceste filme nu au fost pina acum doi ani, sau au fost sporadice pentru a  ne reaminti cine este “jupinul”, dar de o perioada incoace ele s-au intetit intr-un ritm exponential.
Ce inseamna acest lucru? Cind faci o reclama agresiva, cind iti merge vinzarea sau cind vinzarile scad?  Categoric ca atunci cind vinzarile sint sub asteptari. Fara discutie ca ei au vazut o scadere atit in popularitate cit si in grad de supunere la nivel mondial, au vazut o aversiune generata de cunostiintele marii majoritati a populatiei mondiale despre faptul ca ei activeaza in finante , acolo de unde a plecat raul si criza mondiala. Pentru tot ce au facut si dezechilibrele produse, era normal ca ei sa incerce sa ne spuna cit rau mai pot face daca ii mai criticam, sa ne spuna ca detin puterea, care in realitate se vede clar ca nu mai este la ei, ea fiind atributul unei tari care nu o mai poate pierde – China. Nu exista nici un dubiu ca ei, acesti religiosi evrei pot face mult rau si pot destabiliza, dar de ce nu continua sa o faca financiar? De ce acum a ramas pentru ei si credinta pe care o manifesta in Dumnezeu, o singura iesire si anume razboiul si nu unul oarecare?
Trebuie sa mai spunem despre statul evreu si evreii in general ca de-a lungul timpului ei au creat prin media(96% din Media in plan mondial este controlata de evrei)  si alte canale de informatii, o imagine a extremelor si ne-au dat sa alegem.
Ce puteam alege in timp ce ei isi construiau temeinic temele, iar la partea opusa lor se afla un popor sau un conducator care avea probleme majore de intelegere a fenomenului politic. Dupa ce au promovat comunismul si au adus lideri comunisti in toate tarile est europene, a venit timpul sa distruga aceasta societate pentru ca nu mai asculta si nu mai aducea un avantaj major celor care participasera la construirea lui. Au creat imaginea diavolului pentru societatea comunista, unde nu se mai puteau impune, au dat lumii sa aleaga intre o democratie creata de ei cu o varianta de imbogatire ipotetica a fiecaruia dintre noi si un comunism rau, in opinia lor din acea perioada, care aduce raul si nu se indatora la ei pentru a cumpara ce vor ei. Si l-au darimat si ne-au  adus la datorii de peste 70 miliarde de dolari cu realizari linga zero, lasind un popor, cel roman, intr-o degringolada economica, dar nu numai un popor.
Acum a venit timpul sa ne dea de ales intre musulmani si ei, intre a purta esarfa pe cap, a merge la biserica de mai multe ori pe saptamina si viata “civilizata”occidentala, ne-au dat de ales intre educatia precara a marii parti a lumii arabe “cultivate” de ei in ani de zile si educatia occidentala. Ne-au dat de ales intre a ne vedea fiica biciuita sau batuta cu pietre ca o pedeapsa pentru adulter(prezentata in fiecare zi in toate publicatiile unde evreii conduc) si libertatea divorturilor in lumea occidentala.
Dar ce au incercat sa faca constructiv? Au incercat ei sa ii apropie pe arabi, sa le dea importanta religiei lor, care este constitutie si sa ii duca la scoli, sau cel putin sa ii lase sa merga la scoli si sa vada ca democratia se construieste si nu se mosteneste? Au incercat ei in Gaza sa aduca profesori, sa dea de mincare copiilor? Au omorit si sapte turci care le aduceau de mincare si haine amaritilor din Gaza.
Ei vorbesc de libertate si lupta pentru pace, dar ce sa faci cu pacea daca esti inchis in casa si nu ai ce minca. La ce te ajuta acest tip de pace, cind prin gaura cheii vezi ca cei ce te-au inchis fac jocurile, maninca si au avantaje pe care considera ca nu le meriti. Unde este libertatea? Este ea acolo unde poti alege intre a minca iarba sau o felie de pine uscata numai pentru ca nu te-ai nascut in momentul potrivit si la locul potrivit? Oare copiii palestinieni au idee de ceea ce inseamna libertatea sau robia?
Cred ca ei(evreii) ar trebuii sa isi schimbe optica si sa intelaga ca pierderea unor sume de bani de catre evreii imbogatiti ar fi benefica si ca incercarea de mentinere a unui sistem de teroare mondiala nu poate decit sa dauneze noua tuturor, poate crea o conflagratie din care ei nu pot scapa si care le va duce reputatia la zero. Ei trebuie sa cedeze din bogatiile acumulate, trebuie sa accepte posturi de televiziune si Media in general, care sa reflecte cealalta parte a adevarului, trebuie sa ne lase sa alegem documentat, pentru ca ei au dovedit ca sint mesteri si in promovarea comunismului si a capitalismului. De ce nu ne lasa sa alegem din moment ce au aceste veleitati si sint atit de flexibili?
Pe cine a ajutat statul evreu sau evreii si unde au intervenit in chip de Messia? S-au ajutat pe ei insusi si au generat jocuri a caror rezolvare statea in mina lor oricum si oricind, au mers in zone unde au fost dezechilibre majore pe care le-au valorificat. Au construit putin dar au speculat ceea ce a mers gresit, au intervenit in zona comerciala mondiala si nu au construit fabrici, au mers pe principiul”sa ne rezolvam problemele prin ei(care binenteles au insemnat statele unde au penetrat)”, si nu sa ne rezolvam problemele prin noi insine si sa artam ca meritam tot respectul.
Daca ne uitam cum au fost formate crizele , ciclicitatea lor, ce au adus si unde, in ce zona a globului au avut cea mai mare intensitate, nimic nu este intimplator.
A venit timpul in care banca Chinei nu poate fi controlata si condusa decit asa cum doreste statul chinez, sistemul lor bancar(chinez) a dovedit ca poate imprumuta si nu are de ce sa se indatoreze, dar mai mult, acest sistem chinezesc se impune si nu oricum, creaza el insusi jocuri care sint anatagoniste de cele mai multe ori intereselor evreesti in anumite zone, dezvolta in colaborari constructive relatii economice acolo unde vinzarile de armament nu isi mai au scopul, fluctueaza moneda chinezeasca dupa interesele statului chinez si nu dupa interesele conducatorilor de la New York, iar cel mai important este ca o atragerea a Chinei intr-o asemena situatie, pune in pericol in primul rind interesele statului evreu si ale evreilor din intreaga lume, mai ales cei care activeaza in finatele mondiale.
Sint multe de spus dar eu vreau sa cred ca evreii vor demonstra ca rugaciunile pe care le fac in fata acelui zid simbolic, sint de natura sa le dea un character religios si sa scoata in evidenta ceea ce religia promoveaza si anume pacea, toleranta si ajutorul aproapelui, altfel inclinatiile religioase de orice tip devin numai de fatada.
Basescu pune din nou tara in pericol si cu fata lui de betiv, nu face decit un deserviciu poporului roman, iar atitudinea de servitor si actor prost pe care a abordat-o cind a plins la fotografiile de la Muzeul Holocaostului de la New York, este de natura sa faca din el un cersetor fara licenta si fara personalitate.

Cu respect si in speranta ca materialul va arata complexitatea luarii unei astfel de decizii pentru Romania.Va rog sa luati toti jucatorii de pe piata politica pe care i-am enumerat si sa vedeti ce dezavantaje ar putea avea Romania facind un joc potrivnic intereselor lor, iar pe de alta parte, fiind lasata din mina de un occident care oricum nu o ajuta.