Meniu

meniu

 

Ziarul Scânteia AS

meniu

 

Ziarul Scânteia AS

SCÂNTEIA As - Ziar electronic de atitudine pro-comunistă editat de Asociația Scânteia

Nr. 9; iulie - august 2010
înapoi

A.4. Criza internațională a capitalismului și viitorul Uniunii Europene

Traducere din Buletinul politic nr 12-13 din 2 iulue 2010 transmis de PC Libanez

Introducere

Pe 13 mai 2010 James Cartwright (vice-presedinte al comandamentului militar american) a anuntat, in timpul unei lecturi la un institut de cercetare strategica: "In urmatorii zece ani fortele armate americane vor fi implicate in batalii similare celor care au loc acum in Iraq si Afghanistan."
Aceasta declaratie este o indicatie clara ca admininstratia americana va incerca, o data in plus, sa iasa din criza prin dezlantuirea de noi razboaie in diferite parti ale lumii si mai ales in emisfera sudica, din Africa pana in Orientul Mijlociu.
Analiza pe care o oferim in acest raport trebuie vazuta in contextul declaratiei de mai sus.

1. Cu privire la criza internationala a capitalismului si viitorul Uniunii Europene

Pe 27 aprilie 2010 Institutul Standards and Poor a anuntat ca Spania si Portugalia au intrat si ele intr-o criza similara celei din Grecia. Se poate spune ca prabusirile consecutive erau asteptate. Aceste colapsuri, impreuna cu rapida deteriorare a ratei de schimb a euro fata de dolar au fortat Germania sa isi schimbe radical pozitia fata de momentul cand cancelarul german Angela Merkel a exprimat obiectii fata de planul propus pentru salvarea Greciei conform caruia Germania urma sa furnizeze 120 de miliarde de dolari. Aceasta schimbare a pozitie este necesara pentru 1. sustinerea eforturilor celor patru tari mediteraneene (Grecia, Spania, Portugalia si Italia) de a evita colapsul economic si 2. combaterea speculatiilor pe piata internationala care se manifesta in tranzactii masive cu bonuri euro, moneda euro si bonuri guvernamentale grecesti.

Al doilea motiv pentru schimbarea atitudinii Germaniei sunt demonstratiile pe scara larga ale clasei muncitoare si miscarile de protest care au cuprins Grecia, ca rezultat al chemarii adresate de Partidul Comunist Grec si Sindicatele Progresiste- PAME. Aceste proteste au dus la o regrupare a fortelor democratice si sindicale in Europa, sub steagul organizarii rezistentei in fata puterilor politice si financiare care infometeaza poporul si incearca sa forteze clasa muncitoare sa poarte, inca o data, povara crizei financiare si a deciziilor profund gresite in politica economica si financiara.

Succesele obtinute pana acum in rezistenta impotriva puterilor capitaliste si in special impotriva bancilor si institutelor financiare nu ascund existenta unor grave pericole care ar putea, in viitorul apropiat, duce la schimbari profunde pe scena europeana.
Primul din aceste pericole este afirmarea FMI ca actor principal in gasirea de "solutii" la criza europeana. Aceasta interventie a FMI, estimata la 200 miliarde de euro (platibili in transe) ii va da un rol decizional pe termen scurt sau mediu, nu numai in Grecia dar si in restul Europei. Amestecul american prin intermediul FMI va avea un rol decisiv in determinarea directiei pe care sa o ia economia europeana si implicit si politicile sale economice si fiscale. Aceasta va avea la randul sau consecinte negative asupra oricarei independente existente in politicile si procesele decizionale europene intr-o mare varietate de probleme, cum ar fi situatia din Palestina sau programul nuclear iranian.

Al doilea din aceste pericole este posibila implozie a UE, prin dezintegrarea unitatii sale economice si monetare. Acest scenariu poate fi intrezarit din solutiile propuse care sugereaza expulzarea din zona euro a statelor cu economii fragile sub pretextul limitarii raspandirii consecintelor crizei financiare catre alte tari europene, in special Franta si Germania. In fapt este necesara, in contextul actual, mai multa coordonare in adoptarea diverselor politici economice, inclusiv coordonarea si participarea actionarilor din aceste tari precum si a reprezentantilor alesi in general, si ai clasei muncitoare europene si reprezentantilor lor in particular.

Al treilea din pericol rezida in faptul ca criza a atins nivele care vor duce inevitabil la escaladarea ei, escaladare ce se va manifesta sub forma unor noi colapsuri in diverse sectoare financiare si manufacturiere, inclusiv in Franta si Germania. Se preconizeaza ca acest scenariu s-ar putea manifesta indiferent daca Grecia, Spania, Portugalia si Italia sunt excluse din zona euro. Ceea ce inseamna ca masurile de austeritate vor fi implementate intr-un ritm tot mai rapid si, ca de obicei, ele isi vor lasa amprenta asupra celor saraci si marginalizati. Se preconizeaza ca asemenea masuri vor include o reducere a salariilor (lucru care deja a inceput intr-o serie de tari mediteraneene), o revizuire a varstei de pensionare si a sistemului de pensii, o revizuire a beneficiilor sociale. Mai mult, se preconizeaza ca aceasta criza va duce la o noua adancire a recesiunii care, dupa unele analize, ar putea continua pentru inca aproximativ 5 ani.

Pericolul final rezida in posibilitatea unei escaladari a politicilor de represiune a miscarilor populare, vizibile deja cu prilejul reprimarii demonstratiilor si miscarilor de protest din Grecia. Un al pericol este recrudescenta tendintelor razboinice, care s-ar putea manifesta in razboaie coloniale duse ca o tentativa disperata de a impiedica demonstratiile clasei muncitoare sa-si atinga pe deplin potentialul precum si de a deschide cu forts noi piete. Aceasta primejdie de razboi se poate materializa chiar daca consecintele crizei asupra tarilor in curs de dezvoltare sunt dramatice, punandu-le in imposibilitatea de a-si mari importurile din tari industrializate.
Aceste aspecte si implicatiile lor pe termen mediu si scurt reafirma temerile la care ne-am referit intr-un raport anterior in ce priveste posibilitatea izbucnirii de noi razboaie si conflicte. Ele vor duce inevitabil la noi distrugeri si noi suferinte dar nu vor duce la o rezolvare a crizei capitalismului mondial. Trebuie avut in vedere ca unele analize prevad un colaps total al Europei peste aproximativ zece ani de acum incolo.

Aceste temeri fac sa iasa in evidenta tot mai mult responsabilitatea acelor forte europene si internationale care cer schimbare- si in avangarda carora se afla fortele comuniste- de a pune capat progreselor realizate de fortele imperialiste si de a lupta cu aripa militara a acestor forte, anume NATO. Aceste forte ale schimbarii au responsabilitatea 1. intensificarii eforturilor pentru unirea miscarii muncitoresti europene sub steagul unui program socio-economic si politic amanuntit, 2. gasirii unor solutii economice si financiare de oprire a colapsului si 3. punerii la punct a unei strategii amanuntite de unificare a fortelor democratice si de stanga care sa scape Europa de blestemul jugului bancilor si institutiilor financiare.