Meniu

meniu

 

Ziarul Scânteia AS

meniu

 

Ziarul Scânteia AS

SCÂNTEIA As - Ziar electronic de atitudine pro-comunistă editat de Asociația Scânteia

Nr. 9; iulie - august 2010
înapoi

B. Stânga internațională

a) Cuba - Reflectiile lui Fidel Castro
a.1. Conflagratia inevitabila

Recent am afirmat că lumea  va uita curând tragedia care era pe  cale să se producă ca urmare a politicii duse, timp de peste două secole, de superputerea vecină: Statele Unite.
Am cunoscut forma sinuoasă și vicleană de  a acționa; impetuoasa creștere economică atinsă pe baza dezvoltării tehnice și științifice; enormele bogății acumulate pe seama imensei majorități a poporului muncitor și a restului lumii de către  o minoritate restrânsă care, în această țară și în celelalte, dispune și se bucură de bogății fără limite.

Cine se plânge  tot mai mult dacă nu muncitorii, specialiștii, cei care prestează servicii populației, pensionarii, cei care nu au o slujbă, copiii străzii, persoanele lipsite de cunoștințe elementare, care cosntituie imensa majoritate  a celor aproape șapte miliarde de locuitori ai planetei, ale căror resurse vitale se epuizează vizibil?

Cum le tratează așa numitele forțe de ordine care ar trebui să le apere?
Pe cine  lovesc polițiștii, înarmați cu  toate instrumentele de represiune posibile?

Nu mai este necesar să descriu faptele pe care toate popoarele, în toate părțile, inclusiv în Statele Unite, le văd la televizor, la computere și la alte mijloace de informare în masă.
Ceva mai dificil este de a pătrunde în măruntaiele proiectelor sinistre ale celor care țin în mâna lor destinul omenirii, gândind absurd  că se poate impune o asemenea ordine mondială.

Ce am scris în ultimele cinci reflecții cu care am ocupat spațiul din Granma și pe  site  web CubaDebate între 30 mai și 10 iunie 2010?

Deja elementele de bază ale unui viitor foarte apropiat  au fost lansate în zbor și nu mai au multă cale de întoarcere posibilă. Evenimentele impactante de la Cupa Mondială de fotbal din Africa de Sud, în curs de câteva zile,  au captat atenția noastră.

Abia dacă avem timp să respirăm în cele șase ore în care se transmite pe viu și în direct de aproape toate televiziunile din lume.

Asistând deja la întâlnirile dintre echipele cele mai prestigioase în numai șase zile, și aplicând  punctele mele de vedere  de slabă încredere, îndrăznesc să consider că între Argentina, Brazilia, Germania, Anglia și spania se află campionul Cupei.

Deja nu mai există o echipă proeminentă care să nu-și fi scos ghearele de leu în acest sport, unde înainte nu vedeam  decât persoane alergând pe terenul vast de la o poartă la alta. Azi, grație unor nume faimoase ca Maradona și Messi,  cunoscător al faptelor  de excepție  ale primului ca cel mai bun jucător din istoria acestui sport și  părerea lui că celălalt este  la fel sau mai bun decât el, pot distinge rolul  fiecăruia din cei 11 jucători.

De asemenea, am aflat în aceste zile că noua minge de fotbal are o geometrie variabilă în aer, mai  rapidă și ricoșează mult mai mult. Chiar jucătorii, începând cu portarii, se plâng de aceste noi caracteristici, dar chiar înaintarea și apărarea  de semenea se plâng și destul, pentru că mingea merge mai rapid și toată viața  ei au învățat să joace  cu alt tip.  Conducătorii  FIFA sunt cei care decid treaba  la fiecare Cupă Mondială.

De data aceasta au transfigurat acest sport; este altul, deși continuă să se numească la fel. Fanaticii, care nu cunosc schimbările introduse   la minge -  care este sufletul unui mare număr de  activități sportive -  și umplu până la refuz orice stadion, sunt cei care se bucură de frumusețea lui și toți îl vor accewpta sub numele magic  al gloriosului fotbal. Până și Maradona, care a fost cel mai bun jucător în istoria lui, se va resemna ca alți sportivi să înscrie mai multe goluri, de la distanțe mai mari, mai spectaculoase și cu o țintă la bună decât el, în aceeași poartă de aceleași dimensiuni  ca acelea în care a marcat el.

În beizbolul amator era  diferit,  batele au trecut de la cele de lemn la aluminiu, sau de la acesta la lemn, se stabileau numai anumite cerințe.

Puternicele cluburi profesioniste din Statele Unite au decis să aplice normele rigide  la bate și altă serie de cerințe tradiționale care mențin caracteristicile vechiului sport.  Într-adevăr au conferit spectacolului un interes special și enormele câștiguri cu care publicul și reclamele plătesc.

În actualul vârtej sportiv, un sport extraordinar și nobil ca voleiul care place atât de mult la noi în țară,  își desfășoară  Liga Mondială, turneul cel mai improtant pentru această specialitate în fiecare an,  cu excepția titlurilor care sunt cucerite de primul loc la unele din competițiile olimpice sau campionate mondiale.

Vineri și sâmbătă, săptămâna trecută, în Orașul Sportiv, vor avea loc penultimele jocuri  care trebuie să aibă loc în Cuba. Echipa noastră până acum nu a pierdut nici o partidă. Ultimul adversar nu a fost alta decât Germania. Printre sportivii ei se afla un gigant german de 2,14 m înălțime și este un excelent trăgător. A fost  o adevărată faptă de vitejie să le câștigăm toate seturile, cu excepția celui de-al treilea din a doua partidă. Membrii echipei noastre, foarte tineri cu toții, dintre care unul are numai 16 ani, au arătat o surprinzătoare capacitate de reacție.  Campioana actuală a Europei este Polonia, iar echipa germană a obținut victoria în cele două meciuri pe care le-a avut cu această echipă. În fața acestor succese, nimeni n-ar fi bănuit  că echipa Cubei  va fi din nou printre cele mai bune din lume.

Din păcate, pe de altă parte, în domeniul politicii drumul este saturat de enorme riscuri.

O problemă pe care am semnalat-o anterior, dintre elementele de bază ale unui viitor foarte apropiat lansat în zbor, care nu mai are deja cale de întoarcere posibilă, este scufundarea  lui Cheonan, vas emblemă a marinei sud-coreene care a naufragiat la 26 martie în câteva minute, provocând moartea  a 46 de marinari și zeci de răniți.

Guvernul Coreii de Sud a ordonat o investigație pentru a cunoaște dacă faptul a fost consecința unei explozii  interne  sau externe. Dovedindu-se că venea din exterior, a acuzat guvernul de la Phenian de scufundarea navei. Coreea de Nord  dispune numai de un model vechi de torpilor de fabricație sovietică. Era lipsită de orice element  cu excepția logicii celei mai simple. Nu-și putea nici măcar imagina altă cauză.

În luna martie, ca prim pas, guvernul Coreii de Sud a ordonat activarea  megafoanelor de propagandă în 11 puncte ale frontierei comune demilitarizate care separă cele două Corei.

Înaltul comandament al Forțelor Armate ale R.P.D. coreene, la rândul lui, a declarat că  va distruge  megafoanelor de îndată ce va începe această  acțiune.  Aceasta a fost suspendată din anul 2004. Republica Populară Democrată Coreeană a declarat textual că va transforma Seulul într-o ”mare de foc”.

Vinerea trecută, Armata Coreii de Sud a anunțat că o va începe de îndată ce Consiliul de Securitate va anunța măsurile sale  de sancționare a scufundării vasului sud-coreean Cheonan. Ambele republici coreene  sunt  acum cu degetul pe trăgaci.

Guvernul Coreii de Sud nu-și putea imagina că aliatul său, Statele Unite, pusese o mină pe fundul vasului Cheonan,  după cum relatează  într-un articol ziaristul investigator Wayne Madssen, articol publicat de Global Research la 1 iunie 2010, cu o explicație coerentă a celor întâmplate.  Se bazează pe faptul că coreea de Nord nu posedă nici un tip de rachetă sau instrument pentru a scufunda Cheonan, care să nu poată fi detectat de sofisticatele echipamente de vânătoare submarină.

Coreea de Nord fusese acuzată de ceva ce nu a făcut, ceea ce a determinat călătoria urgentă a lui Kim Jong Il în China cu trenul blindat.

Când aceste lucruri se petrec subit, în mintea guvernului coreii de Sud  nu există loc pentru altă cauză posibilă.

În toiul  unui climat sportiv și vesel, cerul se întunecă tot mai mult.
Intențiile Statelor Unite  sunt evidente de mult timp, pe măsură ce guvernul lor acționează obligat de propriile planuri  fără alternative posibile. Scopul lor – obișnuiți fiind să-și impună planurile cu forța – este ca Israelul să atace instalațiile producătoare de uraniu îmbogățit în Iran, folosind cele mai moderne avioane și armamentul sofisticat pe care în mod iresponsabil i-l furnizează super-puterea.  Aceasta i-a sugerat Israelului, care nu are frontiere cu Iranul, să ceară Arabiei Saudite permisiunea de survol pe un coridor aerian lung și îngust, scurtând considerabil distanța între punctul de plecare  al avioanelor atacatoare și țintele de distrus.
Conform planului, care în părțile esențiale a fost dezvăluit de serviciile din Israel, valuri de avioane vor ataca de mai multe ori pentru a  face una cu pământul obiectivele.

Sâmbăta trecută, 12 iunie, importante organe de presă occidentale  au publicat știrea despre un coridor aerian acordat de Arabia Saudită Israelului, printr-unn acord prealabil cu Departamentul de Stat american,  cu scopul de a efectua încercări  de zbor cu bombardiere de vânătoare israeliene pentru a ataca prin surprindere Iranul,  încercări pe care le-au făcut deja în spațiul aerian saudit.

Purtători de cuvânt din Israel nu au negat nimic, s-au limitat numai să declare că  țărilor menționate le era mai teamă de dezvoltarea nucleară iraniană  decât de Israel.

La 13 iunie, când Times de la Londra a publicat o informație luată din surse  de inteligență, asigurând că Arabia Saudită a divulgat un acord care autorizează Israelul să treacă printr-un coridor aerian  deasupra teritoriului său pentru a ataca Iranul, Președintele Ahmadinejad a declarat,  primind scrisorile de acreditare ale noului ambasador saudit la Teheran, Mohamad ibn Abbas al Kalabi,  că există mulți inamici care nu doresc relații apropiate între cele două țări, ”dar dacă Iranul și Arabia Saudită rămân una lângă cealaltă, acești inamici vor renunța să continue  cu agresiunea.”

Din punctul de vedere iranian, după judecata mea, aceste declarații se justifică, oricare ar fi motivele care le-au determinat. Posibil să nu fi vrut să rănească câtuși de puțin pe vecinii săi arabi.

Iancheii n-au spus nici un cuvânt, numai pentru a reflecta mai mult ca oricând dorința arzătoare de a șterge de pe fața pământului guvernul naționalist care conduce Iranul.

Trebuie să întrebăm acum când Consiliul de Securitate va analiza scufundarea  navei  Cheonan, care era nava  emblemă a Flotei Sud-coreene: ce conduită va urma după ce degetele puse pe trăgaciul armelor în peninsula coreană o să apese; dacă este cert sau nu că Arabia Saudită, de acord cu Departamentul de Stat, a autorizat un coridor aerian pentru ca valurile de  bombardiere moderne israeliene să atace instalațiile iraniene,  ceea ce face posibil chiar folosirea armelor nucleare furnizate de Statele Unite. 

Între un meci și altul de la Cupa Mondială de Fotbal, veștile diabolice se preling puțin câte puțin  astfel încât nimeni să nu se ocupe de ele.

FIDEL CASTRO RUZ
16 iunie 2010
Ora 8:17 pm